Se apropie Crăciunul

Se apropie sărbătoarea Naşterii Domnului, mai e foarte puţin. Mai sunt două săptămâni şi câteva zile în care putem să facem şi noi ceva pentru oamenii care suferă. Eu sunt foarte milos din fire, cum văd pe cineva că suferă mi se strânge inima şi de multe ori îmi vine să plâng.

Cum putem oare să stăm cu frigiderele pline cu mâncare iar unii să moară de foame pe stradă? Cum oare eu pot avea 3 haine de iarnă iar un om sărman să tremure de frig în miezul nopţii? Sunt aşa mulţi săraci în jurul nostru, haideţi să-i ajutăm! haideţi să-i facem şi pe ei bucuroşi! Şi pentru ei s-a născut Hristos Domnul, şi ei vor să fie fericiţi de Crăciun.

Un pacheţel cu mâncare, o hăinuţă, un fes, o pereche de mănuşi, nişte ghetuţe mai vechi, un plover pe care nu-l mai purtăm, o vorbă bună, un zâmbet, avem ce dărui, doar să vrem. Dacă Dumnezeu îmi dă din dragoste atâtea lucruri bune, vreau şi eu să ofer, tot din dragoste câte ceva. Vreau şi eu să aduc bucurie pe faţa unor oameni aşa cum Dumnezeu aduce în fiecare zi bucurie pe faţa familiei mele.

Eu sunt sănătos, soţia şi fetiţa la fel, părinţii noştri sunt sănătoşi, finii, prietenii, colegii, toţi sunt bine, avem ce mânca, avem unde locui, nu ducem lipsă de nimic, oare de unde sunt toatea astea? Ştiu că sunt de la Dumnezeu pentru că au fost vremuri când El şi-a luat mâna de pe noi câteva clipe, şi atunci viaţa noastră era un iad. Dumnezeu nu-mi dăruieşte toate astea ca să obţină ceva în schimb, ci ca să mă înveţe să iubesc aşa cum iubeşte El, dezinteresat şi iertându-i pe toţi.

Eu îi dăruiesc copilului meu tot ce-i mai bun, nu ca în viitor să primesc înapoi ce-am oferit, ci pentru ca Sofia să ajungă şi ea să mă imite, să dăruiească la fel copiilor ei, prietenilor, familiei şi tuturor oamenilor, pentru că numai aşa îi va fi bine în lume, şi pentru că numai aşa se poate mântui. Mama şi tata îi dăruiesc copilului tot ce-i mai bun pe lumea astă pentru ca el să ajungă un om adevărat, un om integru, cinstit, iubitor de Dumnezeu şi de oameni, nu pentru ca să obţina ceva în schimb de la el.

Aşa face şi Dumnezeu, dăruieşte El tot ce are mai bun pentru noi, iar noi văzând asta să învăţăm să dăruim. Copiii îi imită foarte mult pe părinţi, împrumutând comportamentul pe care-l văd în familie, aşa ar trebui să facem şi noi, să imităm ce face Dumnezeu, să împrumutăm comportamentul Sfintei Treimi faţă de lume.

Nu vă uitaţi la cine vă cere, ci dăruiţi fără frică tuturor, pentru că la judecată cele materiale vor dispărea şi vor rămâne doar cele spirituale, la judecată va rămâne doar gestul tău de iubire faţă de cel sărac şi vei realiza că totul a fost doar un joc, un joc foarte realist în care toţi am fost puşi împreună în viaţă ca să învăţăm să ne iubim. În Împărăţia Cerurilor nimeni nu va duce lipsă de nimic.

Dăruiţi şi veţi primi însutit încă de aici de pe pământ! dar şi cu mult mai mult în ceruri.

(Claudiu)